Doemele noastre nu stau liniștite pe pagină. Ele circulă — prin bloguri, prin voce înregistrată, prin imagine — pentru că un poem care nu a fost și auzit a fost doar pe jumătate trăit.

Le găsești aici, în toate formele lor:

• 📖 Poemele Uriașului
• 📖 Toamna Neliniștii Mele
• 📖 Burdușa
• 🎙️ Podcast · 265+ episoade · Buzzsprout, Spotify, Amazon Music
• 🎬 Video · youtube.com/@AndreiBurdusa

Existențial, spiritual, filosofic — și totuși mereu omenesc. Mereu prezent.

iar pe toate le afli pe noul site de creație artistică https://andreiburdusa.site  

Support the show

de albastru și de zbor

55

 

Miruței la împlinirea celor 55 de veri

iubesc imperfect

pătimaș și dement

o femeie târzie-nflorită-n fereastră

îmi împlânt rădăcini de albastru-n ciment

și urmele-mi fierb de iubire albastră

iubești desfrânat

ireal

și sabatic

la capătul vieții e un țărm cât un basm

tragi iubirea la mal cu putere de tragic

și destinul devine personajul de spasm 

și ceasuri se sparg în nopți de abis

și timpul se crapă prin țărmuri de viață

strâng cioburi de noapte în palme de vis

și visul se-aprinde-n orașul de greață

îmbătrânim în iubiri dezlegate la nori

ne iubim imprudent

neglijent

și amar

mai cerșim o tăcere

o durere

un mal

și-un răsărit să ne ardă în zori

iubesc infinit

despletit

și atavic

femeie de suflet

de patimi

și zbor

te-mbrac în albastru

adânc

și amarnic

și-am să te fiu

pân’ am să mor

iubesc imperfect

pătimaș și dement

o femeie târzie-nflorită-n fereastră

ești primul și ultimul meu element

și țărmul cu marea mea

cea mai albastră

Support the show

de joi și de noi

unei leoaice

și iar te iubesc nebunește

cu-n tandru și veșted parfum

și noaptea din patimi zorește

și sensul se pierde pe drum

trec vorbe ca sticlele goale

calpe bătrâne și triste

și lumea-și ridică din poale

năravuri de pus în batiste

mi-e vag deprimant și absurd

rostul fără de tine

și albul îmi pare cam crud

și mă rătăcesc între zile

în care nu-ncap nu m-aștern

nu mă trezesc să te-adulmec

mai rup din amar un etern

și-n hohote plânge în pântec

poemul uitat pe pervazul bătrân

decolorat trist și ridat

alerg prin dureri de nebun

cu dorul meu știrb și-oxidat

și tot te iubesc într-un chip fără țărm

și tot te doresc în fiecare ceas

să te respir când am să dorm

în ultimul poem în care m-am retras

ești ultimul meu bastion de iubire

cărturăreasă cu trupul de joi

dă drumul la stele și haide la mine

și adu și viața mea înapoi

@ndrei filip ©onstantin burdușa™ 

25 iulie 2024

Timișoara

Support the show

Acest podcast este dedicat jumătății mele la trecerea pragului celor 55 de veri. Miruța este femeia care întruchipează destul de bine un personaj de genul Penelopei. Este, de departe, tot ce își poate dori un bărbat matur și căruia îi funcționează creierul la modul optim.
Este un podcast în care veți regăsi 55 de doeme și poeme scrise și recitate de Miruța și de Andrei Constantin Burdușa.


La Mulți Ani Binecuvântați!

Support the show

Acesta este un podcast special care are la bază versuri scrise la finalul anului 2020 sub aceeași sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ .Versurile apar în istoriografia personală datat în 23 decembrie 2020.
Recitarea și interpretarea aparține Miruței Mareș. Pe una din variante am folosit ca background înregistrarea cu Musical Aramaic rendition of the Our Father that moved the pope in Georgia.
Sper să vă placă și să vă fie de folos ca rugăciune.

Support the show

cuprins:
1. pre-facerea,
2. facerea
3. ridicând pleoapele peste facere
4. rugăciunea
5. rugăciunea de Întâmpinarea Domnului
6. când devii vis a rotund mirosind desenând alb pe alb

Toate doemele fac parte din volumul de Doeme de dor și doară scrise de  

Miruța Mareş & Adrian Constantin Burdușa

Support the show

Support the show

când devii vis a rotund mirosind desenând alb pe alb

se făcea că

erai tu

împreună cu

mine care erai

pielea mea albă de zăpadă care era

şi tu

clocotitor pe dinlăuntru

ca zborul rotund

care topeai contururile mele

cele desenate de mâna care poposea agale pe sunetele care veneam să fiu

se făcea că

pielea mea unduitoare de nisip era 

şi tu adulmecându-mă

stăruitor val pe dinlăuntru împrăştiai marginile mele

rostuind castele umede clipirii

se făcea că

din întuneric mă curbam sub răsuflarea ta

şi tu, oh, tu,

purtătorule de lumină

spulberai din penumbre toate umbrele mele cele fără de umbre

fiindă

se făcea

că mă faci

că mă prefaci

fără contururi

sau țărmuri

aşa

ca şi cum

din bucata aceea nefăcută din tine

şi eu deveneam

pe tine te deveneam

devenindu-mă

alb pe alb

 doem de Mirela Mareş şi Andrei Filip

18 noiembrie 2015 

Support the show

cuprins:
1. pre-facerea,
2. facerea
3. ridicând pleoapele peste facere
4. rugăciunea
5. rugăciunea de Întâmpinarea Domnului

Toate doemele fac parte din volumul de Doeme de dor și doară scrise de  

Miruța Mareş & Adrian Constantin Burdușa

Support the show

rugăciunea de Întâmpinarea Domnului

Doamne

dă-mi ochiul cel ce mângâie aripile de cuvinte

dă-mi mâna ce-l priveşte

dinspre lut înspre slovă

dă-mi spaima zorilor din pragul suspinului

când din două lumini

ce ne facem

împletim aceeaşi umbra

în setea frunzelor de toamnă

în setea curcubeului de ploaie

în setea cubului de sferă

şi

Doamne

te rog

Doamne

nu mă lăsa singură lângă bărbatul meu când scrie

cu sângele meu

cu sângele lui

istoria vremurilor ce vor să vie

în calea Domnului

Amin!

Miruța Mareş & Adrian Constantin Burdușa

în anul 7525 luna lui făurar a doua zi

Cetatea lui Bucur

Copyright © 2017

ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™,

All Rights Reserved

Support the show

Aici sunt recitate primele patru doeme din volumul Doreme de dor și doară în varianta interpretării date de autori.

Support the show

ruģăciune

 

m-ai scris curgerii

m-ai scris sângerii

clătindu-ți gura uscată

în ochiul de apă

privirea ce a căzut pe şoldul meu

alb ca zăpada

a zicere leneşă

a alinare ademenitoare

a dor crâncen

până ce şoldul meu

se înnoadă cu palma ta

privirea aceea care mă țintuie

m-a scris patimii

tu

zborule

dezmiardă-mă

dezice-mă

dezlănțuie-mă

şi pierde-te în  ochiurile de apă 

să-ți recâştigi lacrima

ce tocmai am sărutat-o privirii

iartă-mă!

Mareş Miruța & Adrian Constantin Burdușa în a anul 7525 luna lui gerar a opta zi Cetatea lui Bucur Copyright © 2017 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™, All Rights Reserved  Page 1

Support the show

 pre-facerea

gândul tău

e o debarcare la țărmul zborului

a sunetelor neîmblânzite

de căderea întru tăcere

cuvântul tău

cotropeşte

tărâmul ochiului meu

până la tăişul genelor

ce-ți poartă povara sărutului

despicând dureros

pleoapa de pleoapă

şi ziua de zi

versul tău

e acea îmbrățişare

de care

eu însămi

încerc să te salvez

cu trupul meu împrăştiat

în răstigniri

pendulând disperat

în spațiul dintre gânduri

dintre cuvinte

până la geamătul aerului

care se învârte neputincios

de jur împrejurul trupurilor noastre

şi umbra mea cade 

peste tine

în timp ce

umbra ta mă striveşte-ntr-un strigăt

pe care tu îl numeşti simplu

poem

 



 facerea

- doem -

era

la începutul inceputurilor

când lacrima era lacrimă

şi gestul era gest

şi valul venea din lumină

călărind zborul

în fiecare semn de pasăre

era când sfredeleam o lacrimă

cu o secundă

şi lacrima curgea

şi ziua ningea

şi noaptea începea să plângă

întristătoriu

şi

nimic

dar nimic nu mai era la fel

apoi veni ziua

când lumea se curba înlăuntrul său

în cer

şi cerul era atât de mare

câtă mare era

şi marea era atât de cer

cât cer rămânea

la fel de departe

la fel de aproape

şi clepsidral

curgeau toatele

într-un zgomot crescătoriu

de codru metalic

şi

nimic 

dar

nimic nu mai era la fel

obsesiv

linia metalică a orizontului

se înnodă în cuprindere

în frângere şi plângere

cerul şi marea

valul şi zborul

acoperindu-se de nori

era noapte

şi

nu vedea nimeni atât de departe

şi

de era cer

de era mare

totuna era

şi se crăpă oul

orizontului

şi înnodă în întuneric

şi cerul şi marea

într-o contemplare din interior

ce adumbri orice geometrie

undeva cineva

linease oul şi oul se crăpase

orizontal

într-o nesfâşită plângere

clepsidrală

şi aşa fú facerea lumii

o mărginire orizontală

de orizont

şi atât

apoi plouă mult

şi plânse mult

şi marea

şi cerul

şi multul cel mult

şi Dumnezeu se odihni prelung

cât necuprinderea nu poat

Support the show

ridicând pleoapele peste facere

 (doem)

astâmpăr adâncul nopții cu pleoapele

îmi înmoi genele în întunericul nopții

şi pe prima filă a zorilor

îți scriu primele cuvinte ce-mi vin in minte

îmi sprijin tâmpla de umărul tău

şi simt cum respiri rostogolirea fiecărei secunde

se crapă din nou de zi în privirea ta

- din noaptea mea s-a crăpat de zi deja -

şi ni se face dis-de-primavară atât de adânc

încât miroase  fecund a deplin

până la ghizdurile fântânii

cu apă vie

soarbe-mă de sete - îți zic -

să te sorb de dor până înfloresc ca o lacrimă

răsărindu-mă uşor

în zborul tău însemnat de lumină

 Mirela Mareş & Andrei Filip 16 martie 2016 Bucureşti 

Support the show

pre-facerea


gândul tău

e o debarcare la țărmul zborului

a sunetelor neîmblânzite

de căderea întru tăcere

cuvântul tău

cotropeşte

tărâmul ochiului meu

până la tăişul genelor

ce-ți poartă povara sărutului

despicând dureros

pleoapa de pleoapă

şi ziua de zi

versul tău

e acea îmbrățişare

de care

eu însămi

încerc să te salvez

cu trupul meu împrăştiat

în răstigniri

pendulând disperat

în spațiul dintre gânduri

dintre cuvinte

până la geamătul aerului

care se învârte neputincios

de jur împrejurul trupurilor noastre

şi umbra mea cade 

peste tine

în timp ce

umbra ta mă striveşte-ntr-un strigăt

pe care tu îl numeşti simplu

poem

 Miruța Maresh & Adrian Constantin Burdușa 
în anul 7525 luna lui gerar a douăzecişiopta zi 
Cetatea lui Bucur 
Copyright © 2017 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™, 
All Rights Reserved  






facerea

- doem -

era

la începutul inceputurilor

când lacrima era lacrimă

şi gestul era gest

şi valul venea din lumină

călărind zborul

în fiecare semn de pasăre

era când sfredeleam o lacrimă

cu o secundă

şi lacrima curgea

şi ziua ningea

şi noaptea începea să plângă

întristătoriu

şi

nimic

dar nimic nu mai era la fel

apoi veni ziua

când lumea se curba înlăuntrul său

în cer

şi cerul era atât de mare

câtă mare era

şi marea era atât de cer

cât cer rămânea

la fel de departe

la fel de aproape

şi clepsidral

curgeau toatele

într-un zgomot crescătoriu

de codru metalic

şi

nimic 

dar

nimic nu mai era la fel

obsesiv

linia metalică a orizontului

se înnodă în cuprindere

în frângere şi plângere

cerul şi marea

valul şi zborul

acoperindu-se de nori

era noapte

şi

nu vedea nimeni atât de departe

şi

de era cer

de era mare

totuna era

şi se crăpă oul

orizontului

şi înnodă în întuneric

şi cerul şi marea

într-o contemplare din interior

ce adumbri orice geometrie

undeva cineva

linease oul şi oul se crăpase

orizontal

într-o nesfâşită plângere

clepsidrală

şi aşa fú facerea lumii

o mărginire orizontală

de orizont

şi atât

apoi plouă mult

şi plânse mult

şi marea

şi cerul

şi multul cel mult<

Support the show

facerea

- doem -

era

la începutul inceputurilor

când lacrima era lacrimă

şi gestul era gest

şi valul venea din lumină

călărind zborul

în fiecare semn de pasăre

era când sfredeleam o lacrimă

cu o secundă

şi lacrima curgea

şi ziua ningea

şi noaptea începea să plângă

întristătoriu

şi

nimic

dar nimic nu mai era la fel

apoi veni ziua

când lumea se curba înlăuntrul său

în cer

şi cerul era atât de mare

câtă mare era

şi marea era atât de cer

cât cer rămânea

la fel de departe

la fel de aproape

şi clepsidral

curgeau toatele

într-un zgomot crescătoriu

de codru metalic

şi

nimic 

dar

nimic nu mai era la fel

obsesiv

linia metalică a orizontului

se înnodă în cuprindere

în frângere şi plângere

cerul şi marea

valul şi zborul

acoperindu-se de nori

era noapte

şi

nu vedea nimeni atât de departe

şi

de era cer

de era mare

totuna era

şi se crăpă oul

orizontului

şi înnodă în întuneric

şi cerul şi marea

într-o contemplare din interior

ce adumbri orice geometrie

undeva cineva

linease oul şi oul se crăpase

orizontal

într-o nesfâşită plângere

clepsidrală

şi aşa fú facerea lumii

o mărginire orizontală

de orizont

şi atât

apoi plouă mult

şi plânse mult

şi marea

şi cerul

şi multul cel mult

şi Dumnezeu se odihni prelung

cât necuprinderea nu poate cuprinde

Miruța & Konstantin

10 august 2016

Timişoara - Bucureşti

Support the show

pre-facerea

gândul tău

e o debarcare la țărmul zborului

a sunetelor neîmblânzite

de căderea întru tăcere

cuvântul tău

cotropeşte

tărâmul ochiului meu

până la tăişul genelor

ce-ți poartă povara sărutului

despicând dureros

pleoapa de pleoapă

şi ziua de zi

versul tău

e acea îmbrățişare

de care

eu însămi

încerc să te salvez

cu trupul meu împrăştiat

în răstigniri

pendulând disperat

în spațiul dintre gânduri

dintre cuvinte

până la geamătul aerului

care se învârte neputincios

de jur împrejurul trupurilor noastre

şi umbra mea cade 

peste tine

în timp ce

umbra ta mă striveşte-ntr-un strigăt

pe care tu îl numeşti simplu

poem

Miruța Maresh & Adrian Constantin Burdușa

în anul 7525 luna lui gerar a douăzecişiopta zi

Cetatea lui Bucur

Copyright © 2017

ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™,

All Rights Reserved

Support the show

Am împărțit Purtătorul de Semne, volumul, în mai multe secțiuni de câte 10 poeme.
Ceea ce veți afla mai jos sunt primele 10 poeme, pe care le veți afla și separat înregistrate.
Textele le veți afla în fiecare podcast înregistrat separat.
Sper să vă dea starea de care aveți nevoie și să vă placă.

Support the show

tablou trist

străbat clipele astea dureros de lipite de cadranul ceasornicului singurătății

pesemne vor înflori salcâmii pe ramuri de sticlă

scrijelind îngrozitor aerul

cu dureri fecunde

e o nouă zi ascunsă iremediabil într-una zdrențuită

ascunsă la rândul ei într-una chinuită

şi tot aşa

de abia îmi mai văd măsura

şi mă agăț cu disperare

de-o lume nouă

care va să vie

diluvial

adrian constantin burdușa

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

Constandine, Constandine

(de jocului joc)

Constandine, Constandine

nu te desprinde

de mine

de tine

de unde

depline

curg râurile pline

de unde vii

și unde pleci

fără de mine să nu treci

unde-ai putea doar tu să pleci

când inima mea încercănată de semne

dă semne pesemne

de lemne

 de tine refuză să-ndemne

fără de amintiri

nu exista drum înapoi

ci doar un plai fecund al regretelor

o lume-a egretelor deja dispărută

abruptă

abrupt

ai luat cu tine prezentul

 tăcut

dar l-am prins cu nefire de mine

și l-am țintuit spre sine

și în trupul lui de leu

 clădesc viitorul meu

în trupul lui

cu trupul întrupat

pătrat

pătat

de tine gustat

de tine al trupului meu

destine,

Constandine, Constandine!

adrian constantin burdușa

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

ţâpurituri

să nu treci cu vinul bun
 pe lângă omul nebun
 că îi lumea cam beșleagă
 vărăvește zâua-ntreagă

să nu treci cu luna plină
 pe la mine prin grădină
 că-i rămâne fără umbră
 pân-o crește frunza-n dungă

să nu treci ulcior cu apă
 peste nume fără groapă
 nu te-ndoaie, nu te șede
 nici în lume nu te-ncrede

să nu treci fără de tine
 peste sufletul din mine
 peste umbra mea domoală
 peste ceru tău de vară

fii înaltă, fii subțire
 fii tăcută, fii de tine
 şi nu trece peste viață
 ca lumina peste ceață

nici pe cale nu te duce
 nici pe buze nu te dulce
 fără umbra mea povară
 pavăză de rău și boală

 adrian constantin burdușa

Support the show

destin

din adâncul de adânc

crește trupul meu de prunc

nu mă lasă să mă duc

nici iubire să arunc

dar nici rău să nu aduc

pe cerul profund albastru

crește sufletul de astru

naște sunetul măiastru

din pietre de alabastru

zi de zi și zori de zor

dă-mi sărutul să mă-nsor

dă-mi iubirea ca să mor

înflorindu-mă-n cocon

din adâncul de adânc

crească trupul meu de prunc

nu mă lasă să mă duc

nici iubirea să arunc

nici tăcerea să alung

doar din prunc să trec în prunc

@drian ©onstantin burdușa™ 
https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

privind eternul primăvara

gând pentru pruncuță

când din drum s-ar opri inima să bată

şi gândul să răzbată

ce linişte defunctă s-ar aşterne

peste zborul păsării mele

şi zbaterea aripilor ar cădea ca arsă

într-o lume întoarsă

şi neînțeleasă

şi rădăcinile n-ar mai țese seva

însoritelor clipe şi ineluctabilelor maluri

ale râurilor de sentimente

cu care îți sărut apăsat

profunda mirare

a iubirii tale

încă neîmbânzită

de aceea 

copilă

îţi mângâi părul bălai

cu speranța eternei împliniri

în lacrima limpede

a zilei de azi

şi-a necuprinderii de mâine

cu dorul deplin

al curcubeului

pe care ți-l las moştenire

în fiecare cuvânt

 adrian constantin burdușa

 @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

orele

am crezut că e mâine

așa cum

deunăzi

am crezut că e ieri

trecerea orelor a devenit calpă și insipidă

în fond

nimic nu trece

nicăieri

nicicând

mă uitam

parcă

încotro

într-un sărut perfect femeiesc

după un dor perfect

de parcă glăsuise un ceas inutil

dorinței

un fel de prea plin spart la un colț

mă sprijineam în ideile mele de trecere

și ochii oboseau de atâtea cuvinte petrecute

prin ceasuri prelungi

afară era mereu ieri

și urma să vii tu

un fel de răsărit

de-a binelea

dar întoarcerea plecă spre ceasul care avea să vie

pictam cu cuvintele

trecerea

spre ea

cocon

femeie

jumătate

într-un dor perfect spart de o clipă

adrian constantin burdușa

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Modificat în 16 august 2023 la Timișoara

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

considerații mărunte despre fericire

m-am întrebat ce voi face în dimineața în care

voi fi fericit

de parcă fericirea m-ar fi pândit de la colțul patimii

firește că mă simțeam

nedemn

sau abandonat

poate imperfect

sigur sărac

tristețea lăsase un bilet

în care-și exprimase neputința

mai întâi mie

și mai apoi tot mie

și mai la urmă numai mie

pentru că

evident

în tristeță hălăduiam singur

și total rătăcit

eram singur

de-a-ndoaselea fericirii

și chiar dacă mi-ar fi bătut la ușă

fie chiar și din greșeală

ce să fac cu ea

cui să o arăt

unde să o așez

în deplinătatea singurătății ființei mele

orele prăfuite scârțâie într-un scadențar plin de pânze de păianjen

probabil

cineva

numără în șoaptă

clipele uitate până la fericire

adrian constantin burdușa

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Modificat în 17 august 2023 la Timișoara

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

imagini de încă iarnă

am sosit în lumina amurgului rece

la poalele pădurii închise într-o iarnă fără de sfârșit

și-am mușcat cu sete din aerul rece și rar

mirosind a pradă

focul măsura tăcerea

cu trosnetul lemnelor înghițite de flăcări

și a îngerilor de oțel

îmbrăcați în flăcări

și-am mușcat din nou însetat din amurgul scurs

pe zăbalele umbrelor copacilor încorsetați de gerul

încă nedezlipit de pe scoarța împietrită în

neiertare

am sosit la marginea apusului

care căzuse într-o miercure șchioapă

scârțâind sub tălpi

senin

un bărbat de patimă

întrumat de sete de tine

a mușcat din pieptul tău de iarnă deplină

din aripile tale albe întinse obsesiv

de-a înaltul vârfurilor

și-a gustat din gura ta înfiorător de rece

cu măsura prelungă a anotimpurilor de gheață

dar mirosindă a pradă

ca orișice femeie

în căutarea fecundă a versurilor

unei iubiri nescrise

de tristeță

 adrian constantin burdușa

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Modificat în 14 august 2023 la Timișoara

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

botezul cuvintelor mele

în biserica aceasta a sufletului și a numelui meu

am intrat cu trupul muiat de ploaia rece a acestei primăveri târzii

și mi-am botezat

mumă

lumina cea pătrunsă de duh și har

și

cuvintele au devenit dintr-o dată arămii

și copacii și-au ridicat și ei brațele înflorite

spre norii roditori de sămânța apelor

și poemul a devenit mai adânc

și florile au zâmbit ploii cu o îmbrățișare a rodului

închinată muntelui

în biserica aceasta a sufletului meu

m-am aflat pe mine

păzindu-mi cuvintele și poemul

exact când pruncul botezat ridica pentru întâiași dată

gânguritul spre cer

în semn de tăcută evlavie

călcam prin cuvinte

fără de patimă

pe calea eternei deveniri

în biserica aceasta a sufletului meu

am intrat om

și-am ieșit în genunchi

un înger de cuvinte

adrian constantin burdușa

  @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Modificat în 14 august 2023 la Timișoara

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

de sensuri se desface cerul

în lumpene sunete prelungite-n ecouri

și valea răsună ancestrală

rodind nocturn

și turmele curg către sat

în pași rari și demult scriși

de cântecele de dinaintea vremurilor începute

și nicicând terminate

femeile îmblânzesc focurile caselor

împlinindu-și destinul lor fecund

cu lacrimile coconilor lor

gângurind senin

și demiurgice

sensurile

 @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Modificat în 14 august 2023 la Timișoara

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

imagini de încă iarnă

am sosit în lumina amurgului rece

la poalele pădurii închise într-o iarnă fără de sfârșit

și-am mușcat cu sete din aerul rece și rar

mirosind a pradă

focul măsura tăcerea

cu trosnetul lemnelor înghițite de flăcări

și a îngerilor de oțel

îmbrăcați în flăcări

și-am mușcat din nou însetat din amurgul scurs

pe zăbalele umbrelor copacilor încorsetați de gerul

încă nedezlipit de pe scoarța împietrită în

neiertare

am sosit la marginea apusului

care căzuse într-o miercure șchioapă

scârțâind sub tălpi

senin

un bărbat de patimă

întrumat de sete de tine

a mușcat din pieptul tău de iarnă deplină

din aripile tale albe întinse obsesiv

de-a înaltul vârfurilor

și-a gustat din gura ta înfiorător de rece

cu măsura prelungă a anotimpurilor de gheață

dar mirosindă a pradă

ca orișice femeie

în căutarea fecundă a versurilor

unei iubiri nescrise

de tristeță

 @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Modificat în 13 august 2023 la Timișoara

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

botezul cuvintelor mele

în biserica aceasta a sufletului și a numelui meu

am intrat cu trupul muiat de ploaia rece a acestei primăveri târzii

și mi-am botezat

mumă

luminaa cea pătrunsă de duh și har

și

cuvintele au devenit dintr-o dată arămii

și copacii și-au ridicat și ei brațele înflorite

spre norii roditori de sămânța apelor

și poemul a devenit mai adânc

și florile au zâmbit ploii cu o îmbrățișare a rodului

închinată muntelui

în biserica aceasta a sufletului meu

m-am aflat pe mine

păzindu-mi cuvintele și poemul

exact când pruncul botezat ridica pentru întâiași dată

gânguritul spre cer

în semn de tăcută evlavie

călcam prin cuvinte

fără de patimă

pe calea eternei deveniri

în biserica aceasta a sufletului meu

am intrat om

și-am ieșit în genunchi

un înger de cuvinte

adrian constantin burdușa

 @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Modificat în 14 august 2023 la Timișoara

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

Aceasta este a treia selecție de doeme din volumul de Doreme de Dor și Doară scrise și citite de Miruța Mareș și Andrei Constantin Burdușa.

Doemele le veți afla separat în fiecare podcast care este dedicat fiecărui doem.

Aici nu ne-ar fi ajuns spațiul pentru a le reproduce în scris pe toate.

Support the show

întoarcerea iubirii în rugăciune

de ce ti-e senin

când respirarea mea răsare

în lumina verde a ochilor tăi

şi zorii mei îşi dau mâna în acelaşi danț al zorilor

cu zorii tăi încă fierbinți de atâta întuneric

de ce mi-e încă sublim

când senin soarele apune

în dâra ruginie a ochilor mei

şi stelele se cheamă unele pe altele

în danțul mereu necunoscut al nopții

și de ce e atât de linişte

înlăuntrul vremelniciei acesteia

în care soarele păşeşte ziua în așa măiestrie

încât noaptea

în jilțul său strălucitor

deschide ceaslovul suspinelor noastre

şi murmură ritualic și abia deslușit

ca și cum ar sluji

până ce luna îti ia încet ochelarii de la ochi

şi îi şterge cu sărutul ei lacrimile

una verde

alta căprui

împletite alene pe file de carte

miruța mareș & @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

cauzalitate

fără umbra mea

ce ți se prelinge pe retină

totul ar fi mai greu între tine şi tine

căci n-ar mai țâşni din rama secundei

şi linişte şi floare şi cuvânt

de nu te-ai face luminăîn preajma umbrei mele

tu

rană a luminii

delicată precum o floare de cireş

atinsă de boarea primăverii

ce ne ajunge din urmă desculță

călcând pe poteci de semne

tu

cântă-te pe tine

în lacrimile mele depline

ca valurile unei mări verzi

călătoare întoarcerii în iubire

tu

cântă-te pre mine mereu

şi rotund ca o piatră ce sunt

hotar pre cuvânt

miruța mareș & @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

la capătul cuvântului cât de-o lumină ridic sabia

nu știu nimic mai adânc decât cerul

și nimic mai profund ca apa în armura sa de lumină

nu știu nimic mai profund ca zborul călare pe un inorog

și nimic mai semeț decât muntele cu picioarele sărutate vecinic de ocean

mai degrabă un fior simt în traiectoria eliptică a planetelor

și nimic mai pătimaș ca suspinul tău lăsat pe buzele mele

căci sunt vânătorul care cu vârful săgeții

îți aduce vântul în plete

împrăștiind în păr mirosul vânătorii

pe când mă iubești

până când izbucnesc în scris

și sunt bărbatul tău însemnat cu cuvântul

ce-mi litografiază în palme semnul crucii

iar cu pașii tăi

liniile căii mele de acum si până-n nemurire împlântându-se

calea celor ce le știm

și le vom afla

celor ce sunt spuse

să sfârșească cele scrise

până ce vom izbucni în adânca tăcere

a luminii

vom fi

miruța mareș & @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

cea de noapte precuvântată

plâng aprins a iarnă

în noaptea asta

în care întunericul mângâie piatra

ce nemişcarea o poartăîn pântec

şi te privesc urnind

cuvintele pe roată

şi poduri din versuri coborând

atunci

mi se pare că e firesc

să fiu rădăcina pământului tău

şi umbra unei aripi de îngere

şi iarna mă zăreşte femeia

din pântecul meu cum geme

cea care respirăşi suspină

a plămada pruncului tău

în întunericul ăsta

în care noaptea luminează

calea magilor

miruța mareș & @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

 pod

- doem -

și cuvântul tău

săgetând de lumină

mi se face rotund

curcubeu de lacrimi alungit şi sticlos

căci deasupra pământului

peste apa cea apă

curcubeul e doar un pod

ce-şi află jumătarea

încercuindu-se dureros de perfect

sub pământ

ca şi cum orice pod

o jumătate este

dar o jumătate de curcubeu

miruța mareș & @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

păsări de hârtie

uneori

lipsindu-mi  tu  de tine atât de adânc

desenez o pasăre de hârtie

pe care o colorez cu mireasma ta

de duminică

atunci când adormi sub radicalul brațelor mele

alteori

iubindu-te pe tine atât de profund

desenez păsări de hârtie

care îşi întind aripile împrejurul nostru

ca florile de salcâm

şi astfel ne preschimbăm în trupurile

păsărilor noastre de hârtie

câteodată

pasările de hârtie devin orizonturi

croind semne noi de pasăre adăugate cărților

din care tocmai te citesc

cetindu-mă

din când în când

păsările devin cărți

şi cărțile devin păsări

îngerindu-ne

până la zbor

pesemne

să dor

cuvântu-te

miruța mareș & @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

când tace luna

şi când nu mai rezist la atâta frumusețe

(şi asta mi se întâmplă destul de des)

sufletul meu pleacă pe jos să te întâlnească

dacă oboseşte de atâta drum

Dumnezeu îi aruncă o aripă

şi uite aşa

pe toată calea lui

se ridicăîntru rugăciune

şi întru binecuvântare

se opreşte puțin pe piatră

pe foc

pe frunză

şi coboară să-şi umple cofele cu apă

apoi cară cobilița grea

de apă vie grea

ce se sfințeşte cu lacrima zorilor fiecărei dimineți

sufletul meu pleacă mereu

să te întâlnească

şi nu mai vine înapoi

rămâne să-şi soarbă cafeaua aburindă

în aerul rece al dimineții

pe când

miroase tare a toamnăşi a drum de țară

în clipe presărate

pe cuvinte coapte

de tine

miruța mareș & @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

adágio

ființa mea se frângea

se rupea arbitrar

în fâşii lungi de raze

opace

de soare impar

clipele le degustam

cu ochii mei

alb de căprui

aprinşi de negru adânc

până când lacrimile scăpărau

lovindu-se de propriile lor țărmuri

mă regăseam

în amfora trupului meu

în care

din întâmplare zornăia o scoică

ce-mi ține sufletul captiv

sfâşiat în cadre disparate

când luna răsărea-n fâşii

lungi şi oblice

peste cerul frunții tale

şi mângâierea mea

se transformă-n cristale de sare

până când drumul

se usca de sete

la soare

miruța mareș & @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

dumineca. sau despre duioşie. în contrapunct

dumineca asta arde mocnit

şi se topeşte strident la feştila opaițului verii

dumineca asta

cu chipul tău pictat din mângâierile mele

ce plânge mocnit ca o rugăciune

şi grâul

ce încă-şi mai toarce unduirea secretă

dincolo de aburul topit al duminecii acesteia

care arde mocnit

în timp ce feştila opaițului verii

pâlpâie vremelnic

privesc în zare printr-o lacrimă

ca şi cum aş iubi

ca şi cum aş muri

în gest

dintr-o adiere de ecou

miruța mareș & @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

rost(u)irea de dragoste

inima mea bate în silabe

sau în cuvinte

sau în neaprinse fragmente de nori

ca și cum nici nu aș fi de aici

și am adesea senzația că va ajunge curând la tăcere

și măîntreb

omul meu

ploaia ta

şi viața mea

toate sub acelaşi câmp cu maci

sunt oare semințe ale cerului aprins

de aceleaşi gânduri?

rost(ui)eşte-mă!

miruța mareș & @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

Aceasta este a doua selecție de doeme pe care o publicăm aici, versurile fiind recitate de autori.
Doemele le veți găsi publicate și separat și în grupaje, așa cum este acesta.

Sper să vă dea starea de liniște și de iubire cu care noi le-am scris.

Cu toată dragostea noastră, de la Miruța Mareș și Andrei Constantin Burdușa

Support the show

tristesse

étude

I

apusul

şi răsăritul

până dincolo de hotarul chipului

şi eu la tâmpla ta

iubirea

şi tu la umărul meu

tăcerea

până dincolo de bolta de jăratec

ce ne picură din când în când trupurile

oh, tu,

femeie a mea

pune-mă

să plâng din nou

de jur-împrejurul respirației tale

pe buzele fragede

să sară scântei de lacrimi

pe şoaptele mele

să tatuăm cuvinte cu propriile noastre ceasuri

căci,

nu uita,

femeie a mea,

într-o bună zi

lumina va muri înainte de a apune

miruța mareș & @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

tristesse 
 
 ètude 
 
 II 

 aş fi putut construi o arcă
în care să pun toate singurătățile noastre 
 perechi 
 două câte două
 aripe lângă aripe 
 
 aş fi pus la adăpost 
 infinitele clipe 
în care te-am tânjit 
 câteva îmbrățişări 
 câteva priviri 
 ceva respirări 
 o urmă pe pernă
 
şi pe tine 
 
 karmă cu chip celestin 
 
în cele din urmă
 
 ar mai fi rămas loc 
 doar de o singură bătaie a inimii mele 
 
 ultima 
 
 n-am mai apucat să o pun 
 
 căci 
 te-am urmărit 
 cum navigai liniştit pe marea aceea de lacrimi 
 dincolo de potop 
 
 până la ceasul apusului 
 cel împletit din ruinele poemelor mele

miruța mareș & @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

romantic

lasă-mă desculță

să-ți împletesc liniştea

pe uliță

când vin pe drumul de rouă despletită

cu sânii fierbinți

de lumină rănită

şi să-ți plămădesc sărutul în cupa de crin a buzelor mele

pe când tu-mi culegi de sub gene lacrimi de albă iasomie

tu

lasă-te desculț

când alergi frământând sălbatic nisipul fierbinte al mării

cu brațele pline de cuvinte

şi privirea de îngenuncheate tăceri alinată

căci uneori măînveți

să-mi împletesc pasul

pasului tău

şi să-ți sărut tâmplele încrustate de semne

în-semne

şi mai înainte de pe urmă

doi fluturi albi

albi de iarnă pe-semne

respir cu greu ultimele clipe ale zilei

care atârnă de pleoape

în doeme

miruța mareș & @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

magnitudinea senzației de sete

de pe buzele tale

întotdeauna

cuvintele ard

ca şi cum pământul

s-ar despica

şi mările s-ar goli de sângele mărilor

şi cerul şi-ar pierde mințile

şi zborul meu mă răneşte adesea depărtându-mă

de țărm

iar

depărtările se împletesc de-a-ndoaselea

în covârşitoare forme cuvântătoare

ca şi cum

ca şi când

moartea s-ar fi rătăcit

la nord de tăcere

iar eu

eu sap crenelurile zborurilor către tine

în inima mea cea cuvântătoare

cea de dincolo de abisul luminii

iar zborului

zborului curând îi va rămâne mic zborul

tot aşa cum grâului îi va rămâne mic bobul

iar florii de cireşîi va rămâne mugurele mic

şi aştept să văd cum vor înflori pescăruşii

în mirosul țipătului celui dispre durere săpat

şi liniştea crinului în măsura lutului celui crestat de cuvinte

voi străbate acest zbor deci

cu aripile ochilor mei eminamente deschise

scăpătând în nimbul de luminăînlăcrimat

ce îți aureoleazăîncet

încet

suspinul

miruța mareș & @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

nerespirația mea de tine

trăiesc tăind tăcerea adânc

până la lacrimă

atât de rotund

aici şi acolo

aproape şi departe

ca şi cum

ca şi când

până la măsura pietrei din care țîşneşti

şi mă prefac

că nu există distanță

şi mă prefac uneori în ac de ceasornic

în minutar mă prefac

să măsur

să mă măsur pe mine de tine

preț de-o trecere

până la îmbrățişarea ta absolută

din acelaşi loc al cadranului

de la aceeaşi oră trecută demult de fix

şi mă măsur cronicii

atât de aprig

ținându-mă cu mâinile strâns

de ziua ce dă să se scuture

de spuma valurilor zdrobite de țărm

purtându-ți secunda în pântec

până la dreapta

binecuvântării

miruța mareș & @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

 recită autorii

Support the show

păstrez amintiri zdrenţuite

doar

toamna mi-o amintesc

mângâierea

şi sărutul

sărutul acela amărui

cu gust de poamă răscoaptă

pe care-l port în lacrimă

să pot să-l cern printre gene

când ochii mei se topesc

de neputinţa clipirii

ruginind

împlântați în dorință

până la durerea dintâi

a cunoaşterii

de sine

pe mine am uitat

unde m-am pierdut

de mine

doar toamna mi-o amintesc

miruța mareș & @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

efectul de penelopă la cernerea durerii

în lipsa umbrei tale

umbra mea de amforă

se proiectează sferic pe fiecare piatră

ce-ți aține calea în curgerea ta spre lumină

şi dorul

această melancolie imprecisă

poartă parfumul dorinței tale în oasele mele suave de felină

din când în când

cântecul deplin al nopții răzbate printre copacii înghețați

şi peste ea

armonic

dar profund armonic

vocea ta îşi proiectează ecoul de sferă

şi mă strigă pe numele meu de femeie

cu-n strigăt ascuțit de pasăre

la capătul zborului

unde luna stă prinsă

între clipele care bat răspicat

vremea într-un timp curb

atins de clopot

miruța mareș & @ndrei filip ©onstantin burdușa™  

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

https://burdusapodcast.buzzsprout.com

Support the show

efectul de poem

poemul meu

e o cronică aparte

pentru că ziua îl scriu cu lumină

cu lumina ochilor tăi

iar noaptea îl scriu cu sângele meu

ce miroase pregnant a cerneală